UGIR 1903 a încheiat un parteneriat cu Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat

Distribuie
Share

Firmele şi persoanele fizice vor putea apela la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, alternativă la instanţa de judecată, pentru litigii de muncă, proprietate intelectuală, protecţia consumatorului, Tribunalul încheind şi un parteneriat cu Uniunea Generală a Industriaşilor UGIR 1903. Alte cauze civile care vor putea fi soluţionate de acest tribunal, înfiinţat în toamna anului trecut la Târgovişte, sunt litigiile între profesionişti (fostele litigii comerciale), litigiile privind transferul dreptului de proprietate şi constituire de drepturi reale (contracte de vânzare-cumpărare, de arendă, ieşiri din indiviziune, partaje succesorale, partaje între foşti soţi şi lichidări de regim matrimonial), litigile rezultate din raporturile de vecinătate, latura civilă din cauzele penale. Uniunea Generală a Industriaşilor din România UGIR 1903 a anunţat, ieri, încheierea cu acest tribunal a unui parteneriat pentru promovarea şi susţinerea arbitrajului în mediul economic, preşedintele Uniunii, Marius Opran, şi preşedintele executiv, Constantin Vasilescu, arătând că astfel se doreşte deschiderea unei colaborări între mediul de afaceri şi tribunale specializate şi precizând avantajele generate de un astfel de tribunal, precum durata mai scurtă de soluţionare a procesului şi taxele mai mici.
113ugir_n

ugir9_n

Cu această ocazie, doamna Rodica Vlaicu – preşedinte al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat – şi domnul Constantin Vasilescu – preşedintele executiv al Uniunii Generale a Industriaşilor din România – UGIR-1903, ne-au detaliat, în două interviuri, în ce constă acest parteneriat, dar şi avantajele pe care acest acord îl oferă mediului de business.

Reporter:Doamnă preşedinte, vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre arbitraj şi reglementarea acestuia.

Rodica Vlaicu:Arbitrajul este o jurisdicţie cu caracter privat, alternativă la instanţa de judecată. Cu alte cuvinte, părţile unui litigiu au posibilitatea să aleagă între instanţa de drept comun şi tribunalul de arbitraj, cu condiţia ca în prealabil să fie încheiată în scris o convenţie arbitrală.

Convenţia arbitrală este, în fapt o înţelegere între părţi, prin care acestea convin ca un litigiu dintre ele să fie soluţionat prin parcurgerea procedurii arbitrale. Convenţia se poate încheia înainte de ivirea unor dispute, neînţelegeri şi în această situaţie aveam de-a face cu o clauză compromisorie sau după apariţia unui litigiu şi în acest caz convenţia arbitrală poartă numele de compromis.

Ceea ce este important de menţionat este faptul că după parcurgerea procedurii arbitrale părţile obţin o hotărâre definitivă, care nu este cu nimic mai prejos decât o hotărâre judecătorească. Adică, are forţa probantă a unui înscris autentic, beneficiază de putere de lucru judecat, este executorie şi nu poate fi supusă căilor de atac, deci nu poate fi apelată sau recurată. Privitor la cadrul legal, precizez că arbitrajul este reglementat de Codul de procedură civilă, mai precis în Cartea a IV-a din Codul de procedură civilă.

Reporter:Ce litigii pot fi soluţionate pe calea arbitrajului?

Rodica Vlaicu:Prin arbitraj poate fi soluţionat orice litigiu civil, cu excepţia celor privitoare la drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună, sau cu privire la care legiuitorul a dispus altfel. Spre exemplificare menţionez că pot fi supuse arbitrajului litigiile între profesionişti, fostele cauze comerciale, conflictele de muncă, cele privitoare la dreptul proprietăţii intelectuale sau pe linia protecţiei consumatorului, neînţelegerile rezultate din raporturile de vecinătate, litigiile privind transferul dreptului de proprietate şi constituire de drepturi reale (contracte de vânzare-cumpărare, de arendă, ieşiri din indiviziune, partaje succesorale, partaje între foşti soţi şi lichidări de regim matrimonial etc.). De asemenea, instanţa arbitrală poate judeca latura civilă din cauzele penale.

Reporter:Care este diferenţa între arbitrajul ad-hoc şi arbitrajul instituţionalizat?

Rodica Vlaicu:Între arbitrajul ad-hoc şi arbitrajul instituţionalizat sunt unele diferenţe.

Astfel, arbitrajul ad-hoc este organizat ocazional, judecata se desfăşoară potrivit regulilor stabilite de părţi prin convenţia arbitrală, iar persoanele care judecă litigiile nu sunt calificate în profesia de arbitru, cu alte cuvinte sunt amatori. Codul de procedură civilă prevede că poate fi arbitru orice persoană fizică, cu condiţia ca aceasta să aibă capacitate deplină de exerciţiu.

Referitor la arbitrajul instituţionalizat, subliniez, că acesta este organizat de o instituţie permanentă de arbitraj, care are reguli proprii de procedură, aplicabile tuturor litigiilor care i se supun. Persoanele care îndeplinesc funcţia de arbitru sunt selectate după reguli specifice fiecărei instituţii permanente de arbitraj şi acestea sunt înscrise pe tabloul arbitrilor tribunalului în cauză.

Reporter:Care sunt avantajele arbitrajului instituţionalizat în raport cu instanţele de drept comun?

Rodica Vlaicu:În raport cu instanţele de drept comun, arbitrajul instituţionalizat prezintă o serie de avantaje, cum ar fi: timpul mai scurt de soluţionare a cauzelor, costurile mult mai mici decât la instanţa clasică, confidenţialitatea, procedura mai puţin rigidă şi cadrul de desfăşurare a judecăţii mult mai primitor.

Reporter:Este de notorietate faptul că noile coduri încurajează metodele alternative de soluţionare a disputelor. Ce loc ocupă arbitrajul între căile alternative de soluţionare a litigiilor?

Rodica Vlaicu:Este adevărat că noile coduri îndeamnă părţile la negociere, tranzacţie şi conciliere, ceea ce înseamnă că sunt încurajate metodele alternative de soluţionare a conflictelor, respectiv: medierea, concilierea, negocierea şi arbitrajul. Toate aceste căi alternative au în comun caracterul privat şi confidenţialitatea, însă arbitrajul se diferenţiază de celelalte prin faptul că la finalizarea procedurii părţile obţin, aşa cum am mai arătat, o hotărâre care are aceeaşi valoare ca o hotărâre judecătorească, are forţa probantă a unui act autentic şi constituie titlu executoriu.

Poate sunt părtinitoare, însă consider că legiuitorul a acordat un loc special arbitrajului. Spun acest lucru pentru că, spre deosebire de mediere, conciliere şi negociere, arbitrajul are alocat un spaţiu în Codul de procedură civilă, în speţă Cartea a IV-a. De asemenea, Cartea aVII-a din acelaşi cod, privitoare la Procesul civil internaţional, are un titlu destinat Arbitrajului internaţional şi efectelor hotărârii arbitrale străine.

Aş dori să aduc în atenţia dumneavoastră faptul că, pentru prima dată, în noul Cod de Procedură Civilă este definit şi reglementat arbitrajul instituţionalizat. În vechiul cod, arbitrajul instituţionalizat era doar amintit în câteva locuri. Acest lucru înseamnă că legiuitorul încurajează această modalitate de soluţionare a litigiilor.

Reporter:Ştim că anul trecut aţi înfiinţat un tribunal de arbitraj instituţionalizat. Povestiţi-ne câteva lucruri despre Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat.

Rodica Vlaicu:Da, este adevărat că în anul 2014 am înfiinţat Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, care şi-a deschis porţile pentru justiţiabili pe 12 septembrie 2014.

Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat este prima instituţie de arbitraj din România în care arbitrii au statutul de profesionişti şi tot prima instituţie de acest fel care are ca obiect de activitate soluţionarea litigiilor civile. Menţionez că nu noi am inventat arbitrajul, au mai fost soluţionate litigii prin procedura arbitrală numai că acestea priveau litigii comerciale, actualele litigii între profesionişti. Elementul de noutate adus de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat este că, potrivit Regulilor de procedură, judecă litigii din întreaga paletă a cauzelor civile, inclusiv latura civilă din cauzele penale.

Aş dori să precizez că Tribunalul Permenent de Arbitraj Instituţionalizat a pus la dispoziţia cetăţeanului implicat într-un litigiu o procedură flexibilă, uşor de parcurs, chiar şi în situaţia în care nu beneficiază de asistenţă juridică. De asemenea, avem un termen limită de 6 luni pentru soluţionarea oricărei cauze şi pentru a ne încadra în acest interval am sporit importanţa fazei scrise, urmând ca judecata propriu-zisă să se desfăşoare în două, cel mult trei termene.

Privitor la şedinţele de judecată, merită menţionat că prezenţa părţilor sau a reprezentanţilor acestora nu este obligatorie, părţile având posibilitatea să solicite ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsă, pe baza actelor existente la dosar.

Mai mult, am decis ca audierea martorilor şi experţilor să se efectueze fără prestare de jurământ şi ascultarea acestora să poate fi făcută şi în alte locuri decât la sediul tribunalului de arbitraj.

Totodată, pentru a veni în sprijinul justiţiabilului am adoptat o listă cu taxe arbitrale, sub nivelul celor prevăzute în Ordonanţa 80/2013, privitoare la taxele de timbru şi la această oră avem protocoale cu experţi din diferite domenii, prin care am convenit o serie de facilităţi pentru cei care se adresează tribunalului nostru.

În vederea protejării imaginii şi intereselor clienţilor noştrii, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat asigură confidenţialitatea şedinţei de judecată şi a dosarului litigiului. Terţele persoane pot asista la dezbaterea litigiului sau pot consulta dosarul numai cu acordul scris al părţilor.

Totodată, pentru a întării încrederea cetăţenilor în procedura arbitrală am dat posibilitatea persoanelor implicate în cauze civile să-şi aleagă arbitrul, urmând ca arbitrii desemnaţi să numească de comun acord un supraarbitru.

Întrucât în ultimii patru ani am practicat medierea şi am avut posibilitatea să cunosc îndeaproape beneficiile acestei instituţii, am dispus, prin Regulile de procedură adoptate, ca pe tot parcursul derulării acţiunii, tribunalul să recomande părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, iar în situaţia în care se ajunge la un acord acesta să fie încuviinţat prin procedura arbitrală.

Aşa cum am mai aratat, la finalizarea procesului părţile obţin o hotărâre care are aceeaşi valoare ca o hotărâre judecătorească.

Reporter:Ieri aţi încheiat un Parteneriat cu UGIR – 1903. Care este rolul acestui parteneriat?

Rodica Vlaicu: Da, ieri am avut deosebita onoare ca în numele Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat să semnez un Protocol de Parteneriat cu Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR-1903.

Acest protocol este un pas important în evoluţia instituţiei pe care o reprezint, întrucât pe de o parte avem şansa să ne promovăm şi să ne susţinem interesele alături de o uniune cu renume şi cu o activitate de peste o sută de ani, iar pe de altă parte avem posibilitatea să facem cunoscută instituţia arbitrajului şi, totodată, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat membrilor UGIR – 1903. Din punctul meu de vedere, ambele entităţi au de câştigat din acest Parteneriat.

Interviu cu domnul Constantin Vasilescu – preşedinte executiv Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR-1903

Reporter:Domnule preşedinte executiv, în cursul zilei de ieri aţi încheiat un Protocol de Parteneriat cu Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat. Ce aduce nou pentru UGIR- 1903 acest protocol?

Constantin Vasilescu: Protocolul pe care l-am încheiat cu Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat are ca obiective: promovarea şi susţinerea intereselor iniţiate de fiecare partener în domeniul specific de activitate, susţinerea în mod unitar a unor proiecte legislative, legi şi alte acte normative necesare dezvoltării şi evoluţiei celor doi parteneri, promovarea la nivel naţional şi internaţional prin orice mijloace şi prin toţi reprezentanţii celor doi parteneri în structurile de dialog social a punctelor de vedere convenite la nivelul celor două organizatii semnatare, pregătirea şi participarea în comun la proiecte şi programe, organizarea periodică a unor evenimente de informare şi dezbatere privind avantajele arbitrajului instituţionalizat pentru mediul de afaceri.

Pentru realizarea acestor obiective am stabilit modalităţile concrete de colaborare, precum şi obligaţiile pe care fiecare parte semnatară şi le-a asumat în vederea atingerii obiectivelor pe care le-am enumerat.

Pentru UGIR – 1903, acest Protocol aduce în primul rând un partener serios de dialog, alături de care înţelegem să ne promovăm şi susţinem interesele. În al doilea rând, prin acest Protocol dăm posibilitatea membrilor noştri de a cunoaşte procedura arbitrală şi dacă este cazul chiar să o acceseze.

Consider că arbitrajul este o oportunitate pentru mediul de afaceri, atâta timp cât la sfârşitul procesului obţii o hotărâre dreaptă, la fel de bună ca o hotărâre judecătorească, dar cu costuri mai mici, mai rapid şi cu protejarea imaginii entităţii pe care o reprezinţi, nu văd de ce nu ai soluţiona o dispută sau o neînţelegere prin arbitraj.

Reporter:Cum vedeţi în viitor colaborarea dintre părţile semnatare ale parteneriatului?

Constantin Vasilescu: Fructuoasă şi benefică pentru toate părţile. UGIR -1903 este o instituţie patronală puternică, exponentă a intereselor industriei românesti şi a capitalului autohton, interesată să aibă parteneri serioşi, alături de care doreşte să-şi asume responsabilităţi precum: participarea la elaborarea şi implementarea unei strategii de dezvoltare a economiei şi industriei şi de creştere a competitivităţii economiei românesti, apărarea stabilităţii şi coerenţei legislative, îmbunătăţirea mediului de afaceri din România, impunerea unui mecanism fiscal stabil, orientat către investiţii, dezvoltare tehnologică şi crearea de locuri de muncă, stabilirea unor relaţii de muncă care să stimuleze creativitatea şi competenţa profesională.

Am convingerea că Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat este un partener serios, alături de care vom reuşi să valorificăm şi să valorizăm interesele membrilor UGIR-1903.
G.V.

Sursa:

http://www.bursa.ro/ugir-1903-a-incheiat-un-parteneriat-cu-tribunalul-permanent-de-arbitraj-institutionalizat-270468&s=companii_afaceri&articol=270468.html